Daniela Crăsnaru: Povestirile… sunt excelente. Cel mai mult mi-a plăcut “Tanti”, care e, de fapt, un mic roman |
Invitație pentru prietenii noștri din Maramureș |
La Clubul marilor cărți, Adela Vîrgolici (foto) recită poezia”Logica intervalului” din volumul “Ei spun că mă cheamă Varujan”Marți, 25 octombrie 2022, am prezentat, în cadrul Clubului marilor cărți, tema “Borges, povestitorul”. Moderator a fost Adela Vîrgolici, susținătoare a actului de cultură. În finalul întâlnirii, Adela Vîrgolici a optat pentru recitarea poeziei Logica intervalului. |
CreatLit, atelierul de literatura de la IpoteștiCreatLit mi-a prilejuit o întâlnire cu treizeci de studenți din centrele universitare de la Iași, Chișinău, Timișoara, Cluj și București. |
Primim de la cititori: profesorul de matematică Dan Popoiu, un cadru didactic de prestigiu din FocșaniDan Popoiu, prietenul meu din copilărie, care tocmai a depășit confruntarea dificilă cu virusul corona, îmi scrie: „Pentru asta te îndrăgesc atât! Când scrii, ești genial!”. Referirea este la poezia „Cineva tocmai a intrat pe ușă” din volumul recent apărut „Ei spun că mă cheamă Varujan”.
|
Cenaclul on-line al poetului și traducătorului Christian Schenk prezintă poezia „Eu și zeul”Christian W. Schenk (foto) a deschis zilele trecute o serie de poezii „exemplare” ale poeților români contemporani, incluzând în această serie poezia „Eu și zeul”, apărută în volumul „Iisus cu o mie de brațe” (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005). Iată poezia: Eu si zeul zeul care puteam fi e gol inlăuntru mirosul de ambră tunică moale îi curge pe umeri rugăciunile se agaţă, ca nişte ierburi, de tălpi se dezmorţesc, în urma lui pe tăcute carnea zeului rămâne pe veci nestricată dar pieptul lui e pustiu
eu am ales să fiu om repet in gând rugăciunea inimii pe de rost buzele mele au cunoscut patima si păcatul
scriu poemul acesta pentru vremea când n-am să mai fiu din frica de moarte ţes pânze subţiri din care îţi fac veşmânt argintiu https://web.facebook.com/groups/505232326309450/permalink/1812158398950163
|
Cristian Pătrășconiu: „Ei spun..” conține versuri memorabileAm primit acest mesaj din partea jurnalistului și analistului politic Cristian Pătrășconiu: Domnule Vosganian, nu v-am spus azi, căci eram de față de mai multă lume. o sa vă spun acum, cu tot respectul și admirația; am venit azi la RL cu vreo două ore înainte de ședință și, ca din intamplare, am gasit pe birou la mine – rătăcită, fără nici o îndoială- cartea dvs de poeme, ”Ei spun că mă cheamă Varujan” am citit aproape jumătate din carte și am fost, sincer vă spun, impresionat: acolo sunt, nu puține, ci numeroase, PIEPITE de aur de poezie. am găsit acolo, și m-am bucurat, versuri mari. mari de tot. versuri cu dăngăt înalt de compot de biserică în ele. versuri cu premoniții, cu viziuni – care m-au făcut să ridic sprâncenele – a admirație. versuri memorabile, ”din încheietură”, ca o ”piatră unghiulară”. versuri despre și, cred că în egală măsură, pentru ”omul interior” care sunteți. și despre basmul ruinat al unei lumi care ține, cît de cît, ”în picioare” realitatea lumii care e, în care suntem, în care sunteți. (more…) |
Poeta Armanda Filipine recită poezia Șamanul AlbastruÎncepând cu momentul 4:12. |
Horațiu Mălăele: „Poemele lui Vaujan sut ca niște candelabre împărătești!”Iată ce mesaj îmi trimite Horațiu Mălăele: „Poemele tale nescrise care i ele, ca și noi, îți spun Varujan, sunt niște candelabre împărătești, călătoare și vindecătoare, niște Welwitschia mirabilis, cutremurate de spaima nemuririi. În țara orbilor puțini văd asta.Viitorul,a cest vector incert și abstract, aflat sub domnia lui Dumnezeu, va reașeza poate lucrurile și faptele după firescul lor. Owntru că, așa cum spui, poate undeva, într-un neștiut loc „și morții aprind lumânări pentru cei vii.”. |
Scriitorul Nicolae Prelipceanu, laureat al Premiului Național pentru poezie „Mihai Eminescu” despre volumul „Ei spun că mă cheamă Varujan”: Groaznic de frumos!Iată și mesajul lui Nicolae Prelipceanu: „ Draga Varujan,
citind cartea ta de poeme, absolut admirabila, am dat de unul care m-a incantat peste masura: „Povestea cercului”, care m-a trimis cu mintea la un poem al meu din anii 60, nici nu mai stiu cum se intitula, dar era despre doi tineri fara brate precum venus din Milo. Nu numai asta m-a atins, ci si modul mult mai subtil cum ajungi tu la finalul „pe urmele mele cresc statui fara brate”. Aferim! Nae
A, mi-am amintit: „Romanta Venus”, dar era intr-un volum care nu se mai sustine acum.
|
Leave a Reply