Recenzii

Cristian Teodorescu – “The Game… looks for the miracle hidden in all of us”

N-ai zice, cînd citești povestirile lui Varujan Vosganian, că te-ai putea întîlni pe stradă cu personajele lui, deși le recunoști limbajul, iar evenimentele despre care vorbesc ele îți sînt cunoscute*. Oameni din categoria celor care trăiesc duși de întîmplările vieții capătă destin în aceste povestiri, ceea ce nu li s-ar întîmpla, poate, în viața de toate zilele. Cum poate deveni, să zicem, un umil îngrijitor al unei cetăți transformate în muzeu, din zilele noastre, o apariție specială, ca un personaj misterios din pînzele maeștrilor olandezi? Fiindcă pentru autorul Cărții șoaptelor oamenii nu se împart în importanți și neimportanți și nici realitatea lor într-una măruntă și în alta specială în care trăiesc aleșii sorții. (more…)

Read More

Marius Manta: “The Game…” is a book that the history doesn’t have the right to forget

Infinitele jocuri ale unui timp potrivnic

Nu îmi aduc aminte să fi făcut vreodată cu adevărat politică. Ce-i drept, undeva prin anii liceului, imediat după Revoluție, regăsisem într-un colț câte ceva din avântul tovărășesc inoculat (paradoxal) în anii de dinainte, ani ce pentru unii s-au dovedit a fi prea dintr-odată alungați. Treptat, am început să caut tot felul de motive pentru a-mi exersa gândirea democratică. Și am virat spre dreapta. Ulterior, înțelegând că multe sunt doar fum și că excepțiile țin de domeniul fanteziei, gheara avântului a început a se domoli. Nu mi-a mai surâs visul american, nu am crezut cine știe ce nici într-o Europă unită, nici nu îmi doream să fiu un punct în marea de suflete a Chinei. Într-un fel, a început chinul răscumpărării / recompunerii propriei identități: un joc ce avea la bază un labirint complex, o matrice organică ale cărei afinități aminteau (pentru a câta oară?) de numele mari ale perioadei interbelice. Și am crescut cu Cioran, Eliade, Vulcănescu, Ionescu. Nu le reproșez nimic, și-au făcut pe deplin datoria: am înțeles că absurdul nu a coborât din teatru în stradă, ci mai degrabă invers, că istoria resimte o bucurie nebună de a se repeta, că viitorul și trecutul rămân în tonuri eminesciene complementare, și am mai înțeles că în partea asta de lume omul trebuie să aibă răbdare. Multă răbdare! Răbdarea ca o intuiție a unui destin parțial împlinit… (more…)

Read More

Ion Holban and Evenimentul de Iasi – “The Game…, an admirable book!”

Dincoace de lumea de dincolo

 

Nu sînt puţini la număr cei care au crezut că, după romanul Cartea şoaptelor – apărut în două ediţii, 2009 şi 2012, la cea mai prestigioasă editură de la noi, “Polirom”, premiat, de mai multe ori, în ţară şi străinătate -, Varujan Vosganian ar putea trece în seria autorilor “de o singură carte”: nume pre­cum Tomasi di Lampedusa ori Mateiu I.Caragiale n-au lipsit atunci, în 2009, dintre judecăţile de situare şi, nu neapărat dintr-o reverenţă pentru persoana publică. Referinţele critice veneau de la oameni se­rioşi, profesionişti, provocate de marea surpriză pe care a creat-o Cartea şoaptelor, un text fastuos prin structurile imaginarului, do­cumentată, deopotrivă, pînă la amănunt: legenda şi adevărul şi-au gă­sit sinteza, cum se spune, în acea carte de referinţă, printre primele cinci romane prin care începutul de secol arată bine, cel puţin, promiţător, ca să fiu în tonul covenţiilor de tot felul. (more…)

Read More
Elvira Sorohan and Convorbiri literare Magazine: “The Game… and a different Varujan Vosganian”

Elvira Sorohan and Convorbiri literare Magazine: “The Game… and a different Varujan Vosganian”

Un alt Varujan Vosganian

 

Puţini scriitori, aflaţi la o nouă carte de proză, şterg atît de radical urmele celei dinainte, ca scriitură şi discurs, aşa cum am perceput că se întîmplă, chiar de la prima povestire din noul volum al lui Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri. M-am aşteptat, socotind după titlu, să mă întîlnesc şi aici cu acelaşi povestitor afectiv, seducător, misterios- metaforic din Cartea şoaptelor, despre care am scris lăsînd să vorbească plăcerea lecturii. Dar, nici una dintre cele şase noi proze, cu tematică exclusiv socială, nu-l reeditează, cu excepţia a două motive cu valoare poetică. (more…)

Read More

Gabriel Chifu and Romania Literara Magazine: “The Game…”, one of the best proses of this year!

Mi-au atras atenția câteva volume de proză apărute anul acesta. Toate sunt scrise de autori români aparținând aceleași categorii de vârstă: oameni între cincizeci și șaizeci de ani (mă feresc să-i numesc optzeciști). Am citit aceste cărți cu interes și cu plăcere, nu doar din motive de amiciție și de solidaritate de generație, ci datorită valorii lor strict literare. Le numesc aici: Jocul celor o sută de frunze (Polirom), de Varujan Vosganian; Negustorul de începuturi de roman (Cartea Românească), de Matei Vișniec; Negru și Roșu (Polirom), de Ioan T. Morar; Urma (Cartea Românească), de Adrian Alui Gheorghe. (more…)

Read More

Marius Miheţ and “Romania Literară” Magazine: “A beautiful book, with a long-term international destiny”

Scenarii caleidoscopice

 

Tot ce-a scris până acum Varujan Vosganian pornește de la nostalgia lumii întregi. În poezie citim însemnele fabulosului mistic, diluat prin euri oglindite în trei chipuri: moartea, învierea și lumina. Iar proza lui dezvoltă accentele identitare ale acestor rădăcini, prin ample joncțiuni magice, crescute din istoriile mici și mari. (more…)

  • Posted by  Varujan Vosganian
  • Noutati, Recenzii, Stiri
  • 0 Comments
Read More

Gabriela Gheorghisor (photo) and Ramuri Literary Magazine: “The Game… and the power of creation”

Lumea unui magician

de Gabriela Gheorghişor

Pentru mulţi dintre cititorii români, Cartea şoaptelor a reprezentat, în 2009, „naşterea“ unui prozator extraordinar. De fapt, era „botezul“, oficiat sub auspicii favorabile (notorietatea autorului, care încheiase, de curând, un mandat de ministru, publicarea romanului la o editură importantă). Naşterea fusese una silenţioasă, în 1994, cu un volum de proze scurte, Statuia comandorului (Editura Ararat). Nu întâmplător amintesc această carte cvasi-necunoscută (chiar dacă, la momentul apariţiei, luase Premiul pentru Proză al A.S.B.). Sunt acolo, în Statuia comandorului, „darurile“ ursitoarelor, semnele care anunţă un mare prozator. Şi, iată, după Cartea şoaptelorVarujan Vosganianrevine la proza scurtă, cu Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (Polirom, Iaşi, 2013). „Epopeea“ armenească are tendinţa, ca orice epopee, să-şi fagociteze cumva autorul. Privind însă de la „origini“ spre prezent, de la Statuia comandorului spre Jocul celor o sută de frunze…, se văd atât germenii unei formule ficţionale, independentă de problematica etnicului armenesc, cât şi evoluţia: rotunjirea unei viziuni auctoriale şi „monogramarea“, individualizarea unui stil. (more…)

Read More

Aboneaza-te la Newsletter!

Daca vrei sa afli ultimele noutati din jocul frunzelor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

« Previous Page