 | Elvira Sorohan and Convorbiri literare Magazine: “The Game… and a different Varujan Vosganian”Un alt Varujan Vosganian
Puţini scriitori, aflaţi la o nouă carte de proză, şterg atît de radical urmele celei dinainte, ca scriitură şi discurs, aşa cum am perceput că se întîmplă, chiar de la prima povestire din noul volum al lui Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri. M-am aşteptat, socotind după titlu, să mă întîlnesc şi aici cu acelaşi povestitor afectiv, seducător, misterios- metaforic din Cartea şoaptelor, despre care am scris lăsînd să vorbească plăcerea lecturii. Dar, nici una dintre cele şase noi proze, cu tematică exclusiv socială, nu-l reeditează, cu excepţia a două motive cu valoare poetică. (more…) |
 | Gabriel Chifu and Romania Literara Magazine: “The Game…”, one of the best proses of this year!Mi-au atras atenția câteva volume de proză apărute anul acesta. Toate sunt scrise de autori români aparținând aceleași categorii de vârstă: oameni între cincizeci și șaizeci de ani (mă feresc să-i numesc optzeciști). Am citit aceste cărți cu interes și cu plăcere, nu doar din motive de amiciție și de solidaritate de generație, ci datorită valorii lor strict literare. Le numesc aici: Jocul celor o sută de frunze (Polirom), de Varujan Vosganian; Negustorul de începuturi de roman (Cartea Românească), de Matei Vișniec; Negru și Roșu (Polirom), de Ioan T. Morar; Urma (Cartea Românească), de Adrian Alui Gheorghe. (more…) |
 | Marius Miheţ and “Romania Literară” Magazine: “A beautiful book, with a long-term international destiny”Scenarii caleidoscopice
Tot ce-a scris până acum Varujan Vosganian pornește de la nostalgia lumii întregi. În poezie citim însemnele fabulosului mistic, diluat prin euri oglindite în trei chipuri: moartea, învierea și lumina. Iar proza lui dezvoltă accentele identitare ale acestor rădăcini, prin ample joncțiuni magice, crescute din istoriile mici și mari. (more…) |
 | Gabriela Gheorghisor (photo) and Ramuri Literary Magazine: “The Game… and the power of creation”Lumea unui magician de Gabriela Gheorghişor Pentru mulţi dintre cititorii români, Cartea şoaptelor a reprezentat, în 2009, „naşterea“ unui prozator extraordinar. De fapt, era „botezul“, oficiat sub auspicii favorabile (notorietatea autorului, care încheiase, de curând, un mandat de ministru, publicarea romanului la o editură importantă). Naşterea fusese una silenţioasă, în 1994, cu un volum de proze scurte, Statuia comandorului (Editura Ararat). Nu întâmplător amintesc această carte cvasi-necunoscută (chiar dacă, la momentul apariţiei, luase Premiul pentru Proză al A.S.B.). Sunt acolo, în Statuia comandorului, „darurile“ ursitoarelor, semnele care anunţă un mare prozator. Şi, iată, după Cartea şoaptelor, Varujan Vosganianrevine la proza scurtă, cu Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (Polirom, Iaşi, 2013). „Epopeea“ armenească are tendinţa, ca orice epopee, să-şi fagociteze cumva autorul. Privind însă de la „origini“ spre prezent, de la Statuia comandorului spre Jocul celor o sută de frunze…, se văd atât germenii unei formule ficţionale, independentă de problematica etnicului armenesc, cât şi evoluţia: rotunjirea unei viziuni auctoriale şi „monogramarea“, individualizarea unui stil. (more…) |
Leave a Reply