Editura „Polirom” va publica, în curând, noul meu roman, „Patimile după Gödel”Eu scriu de mână, cu stiloul, și transcriu, apoi, pe computer. Transcrierea s-a încheiat pe 15 martie 2020, a doua zi s-a instituit starea de urgență. Deși romanul nu pomenește nimic despre molima de coronavirus, el prevestește cu asupra de măsură realitățile halucinante pe care le trăiește astăzi lumea prin oportunitățile, dar și distorsiunile comunicării pe internet. |
Primim de la cititori: profesorul de matematică Dan Popoiu, un cadru didactic de prestigiu din FocșaniDan Popoiu, prietenul meu din copilărie, care tocmai a depășit confruntarea dificilă cu virusul corona, îmi scrie: „Pentru asta te îndrăgesc atât! Când scrii, ești genial!”. Referirea este la poezia „Cineva tocmai a intrat pe ușă” din volumul recent apărut „Ei spun că mă cheamă Varujan”.
|
Cenaclul on-line al poetului și traducătorului Christian Schenk prezintă poezia „Eu și zeul”Christian W. Schenk (foto) a deschis zilele trecute o serie de poezii „exemplare” ale poeților români contemporani, incluzând în această serie poezia „Eu și zeul”, apărută în volumul „Iisus cu o mie de brațe” (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005). Iată poezia: Eu si zeul zeul care puteam fi e gol inlăuntru mirosul de ambră tunică moale îi curge pe umeri rugăciunile se agaţă, ca nişte ierburi, de tălpi se dezmorţesc, în urma lui pe tăcute carnea zeului rămâne pe veci nestricată dar pieptul lui e pustiu
eu am ales să fiu om repet in gând rugăciunea inimii pe de rost buzele mele au cunoscut patima si păcatul
scriu poemul acesta pentru vremea când n-am să mai fiu din frica de moarte ţes pânze subţiri din care îţi fac veşmânt argintiu https://web.facebook.com/groups/505232326309450/permalink/1812158398950163
|
Revista „Viața Românească” publică, în numărul său din septembrie 2020, nuvela „Crucea sudului”„Crucea sudului” este o nuvelă scrisă la începutul lunii mai 2020, în plină stare de urgență. Acțiunea se petrece la două dintre balcoanele etajului șase al blocului pe care-l pot vedea din curtea casei mele. Destine pe care epidemia le aduce laolaltă, dar tot ea le desparte. |
La Gala poeziei românești, am citit o poezie inedită, „Planeta rotundă”A X-a ediţie a Galei Poeziei Române Contemporane, organizată de Institutul Cultural Român, prin Centrul Cărţii, şi Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul Ministerului Culturii, va avea loc joi, 10 septembrie 2020, în Grădina Institutului Cultural Român. Trupa Phoenix va deschide evenimentul, la ora 17.00, cu un recital extraodinar susţinut în Grădina ICR. Moderatorul evenimentului va fi Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, iar prezentările poeţilor participanţi vor fi realizate de criticii literari Răzvan Voncu şi Daniel Cristea-Enache. Poetul Andrei Novac, directorul Centrului Cărţi, va fi gazda galei de la ICR. În program au fost selecţionaţi poeţii: Adrian Alui Gheorghe, Hanna Bota, Gabriel Chifu, Ion Cocora, Vasile Dan, Horia Gârbea, Ovidiu Genaru, Vasile Igna, Nora Iuga, Aurel Pantea, Ioan Pintea, Savu Popa, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu, Grete Tartler, Floarea Ţuţuianu, Mihok Tamas, Marcel Vişa, Varujan Vosganian. (more…) |
Revista Ramuri din Craiova este prima publicație literară care publică un fragment din romanul în curs de apariție „Patimile după Godel”Epistolele lui nea Arvinte către comesenide Varujan Vosganian (Fragment-avanpremieră din romanul Patimile după Gödel) Nea Arvinte e stăpânul cheilor. El spune că cine stăpâneşte cheile stăpâneşte trecutul. Căci cheile sunt făcute pentru a te întoarce. Scara blocului e sanctuarul lui nea Arvinte. Ritualul deschiderii şi închiderii uşii de la intrare e mereu acelaşi, solemn şi neînduplecat. Uşa se descuie la ora şase dimineaţa şi se încuie la miezul nopţii. Nea Arvinte veghează casa scărilor, atent ziua la orice zgomot, iar noaptea aduce pacea, răsucind cheia în sensul invers acelor de ceasornic. Precum acel musulman care, din tată în fiu, încuie şi descuie Biserica Sfântului Mormânt. Atâta doar că, în ce priveşte blocul nostru îndatorirea asta nobilă nu se transmisese din tată în fiu, căci nea Arvinte fusese şi una, şi alta. Nimeni nu ştie câţi ani are, iar el îşi ascundea vârsta ca pe un secret profesional. Tot ce vă pot spune e că niciunul dintre locatarii blocului nostru, oricât de bătrân ar fi, nu-şi aminteşte ca uşa de la intrare să fi avut vreodată alt paznic decât nea Arvinte. (more…) |
Un medalion dedicat de Televiziunea Națională Cehăhttps://www.ceskatelevize.cz/porady/12884207561-rumunska-citanka/319294340130012/?fbclid=IwAR1pVaTnWK4l3WvFnVQKbFQ9KBWl8UaqMyllR2RmeOD6oVk7CY_wvfbTVDQ |
Andrea H. Hedeș and „Neuma” literary magazine: „Ei spun…” and the semicircle of RembrandtAutoportret cu două cercuri Varujan Vosganian este unul din puținii scriitori români care au public. Un public autohton dar și un public internațional, prin urmare, vast și complex. Există întotdeauna un orizont de așteptare atunci când vine vorba de cărțile sale iar lirica sa nu face excepție. Ei spun că mă cheamă Varujaneste cel mai recent volum de poezie al său, apărut la Editura Art, în colecția Malul albastru, în 2019. Ilustrațiile Mihaelei Șchiopu intră în dialog cu poemele permițând irizate descifrări. |
Împreună cu Denisa Popescu și Antena 3 Pitești, vorbim în dimineața zilei de 14 iunie 2020 despre Poezie.https://www.facebook.com/varujan.vosganian.5/videos/1593969734101569/ |
Adrian Lesenciuc și Revista Libris despre „Ei spun…” : „O nouă Carte a șoaptelor”O altă Carte a șoaptelor Adrian Lesenciuc
Poate doar vârstele scrierii (și ale lecturii) mai separă azi scriitorii în poeți și prozatori. Și poate că, în separarea acestor ape ale creației, Camil Petrescu a fost prea categoric. Cert e că frecvent calitatea de mare prozator e dublată de cea de poet remarcabil, iar cazul Varujan Vosganian este ilustrativ. Proza și poezia lui se separă în raport cu filoanele generaționiste. Dacă proza ultimilor ani – începând cu excepționala Carte a șoaptelor – e a unui continuum spațio-temporal direct atacabilă în lectura cotidiană, poezia are patină. (more…) |
Leave a Reply