Esti aici: Home ⁄ Lansari ⁄ Cenaclul “Alexandru Sihleanu” din Buzău: Ucenicul vrăjitor şi magul frunzelor
Cenaclul “Alexandru Sihleanu” din Buzău: Ucenicul vrăjitor şi magul frunzelor
Publicat: Joi, 04 Decembrie 2014 00:00
Scris de Vasile GHINEA
Sâmbătă, 29 noiembrie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărata căpătat o nouă dimensiune. Cu Matincă Costea, azi, pe post de ascultător, totul a debutat cu lansarea albumului „Cântece sărate” (zece poeţi râmniceni pe muzică pe muzică folk), al folkistului şi scriitorului Dan Manciulea. Album este realizat de BPM Music & Recording Buzău, cu sprijinul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat şi Asociaţia Renaşterea Râmniceană. Au participat la acest eveniment membrii Cenaclului „Ante portas” de la Buzău, membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu, oameni de cultură, iubitori de frumos. Cu această ocazie, ca o mărturisire de credinţă, autorul se destăinuie: „Din cuvintele şi sunetele de pe meleagurile râmnicene, am născocit, pentru lume zece cântece sărate. Cuviontele sunt cele ale poeţilor locului, pe care Dumnezeu i-a dăruit din plin, iar sunetele sunt rodul dragostei mele cu chitara, una din binecuvântările vieţii mele. Este plecăciunea mea către înaintaşi, către oamenii alături de care am deschis ochii şi mintea… Plecăciunea mea pentru locurile încărcate de istorie şi de suflet ale Râmnicului Slam… Cu aceste cântece sărate vă aduc o sete veche, nestăpânită şi nepotolită de întoarcere la rădăcini, la casa părintească, la iubire…” şi a asigurat publicul râmnicean că va urma şi al doilea album. Rând pe rând, s-au urcat pe scena Centrului Cultural: Constantin Marafet, Cornelia Ionescu Ciurumelea, Nina Beldie, Dan Mihail Zanfirescu, Valeria Popa, Aneta Pioară, Teo Cabel, care au mulţumit autorului pentru idee şi realizare, celor care au făcut posibilă această realizare şi au recitat poezii personale. Dan Manciulea a fost acompaniat de chitara lui Sorin Călin, iar Nicu Zota a susţinut un microrecital răsplătit cu aplauze. Evenimentul s-a încheiat cu autografe. Mă înclin în faţa Omului Dan Manciulea pentru talentele sale, muzical şi literar mai ales, iar autograful de pe darul muzical m-a mişcat profund.
A urmat „lectorul de serviciu” în persoana dlui Varujan Vosganian care a lansat, azi, la Râmnicu Sărat, volumul „Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”, Editura Polirom, 2013.
Moderatorul evenimentului editorul şi scriitorul Constantin Marafet a grăit: Varujan Vosganian s-a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Lucrările sale includ trei volume de poezie – Şamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de braţe (2005) -, precum şi volumul de nuvele Statuia comandorului (1994), pentru care a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. La Editura Polirom a mai publicat romanul Carteaşoaptelor (2009; ediţia a II-a, 2012), care a fost distins cu Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2009), Premiul revistei Convorbiri literare, secţiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză -Trofeul „Mihail Sebastian”, Premiul revistei Observator cultural, secţiunea proză (2009), şi a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România. Varujan Vosganian este autorul „Cărţii şoaptelor”, unul dintre cele mai bune romane apărute în literature română de după 1989. Romanul, tradus deja în numeroase limbi, a fost considerat de critic o epopee a secolului XX, o carte identitară pentru poporul armean. Dar fiecare popor, fiecare loc, fiecare timp are o Carte a şoaptelor a sa. Ea trebuie doar povestită. Jocul celor o sută de Frunze şi alte povestiri este iniţierea în realismul magic al unei Cărţi a şoaptelor a poporului roman. Cele şase povestiri ale volumului vorbesc despre neliniştile, căutările şi incertitudinile noastre, despre atâtea traume încă nevindecate. „Jocul celor o sută de frunze” ne previne că, dacă memoria, ca stare de luciditate, nu se găseşte în prezentul şi chiar în viitorul nostru, viitorul nu va fi decât o reîntoarcere în trecut” şi a dat cuvântul criticului literar, prof. Mioara Bahna care a pregătit o cronică obiectivă, detaliată, riguroasă din care redau ca o concluzie finalul: „(…) Jucându-se, aşadar, de-a când era lumea întreagă, deşi bănuiesc, aşa cum spune cu tristeţe Coltuc, că nici măcar infinitul nu e întreg ori cu ajutorul celor o sută de frunze, simulând procesiuni religioase de înmormântare a timpului dintr-un ceasornic aruncat la groapa de gunoi, frizând adeseori naturalismul, personajele lui Varujan Vosganian din acest volum fac totul cu seriozitate, pentru că au convingerea că trebuie să ai două mâini şi două picioare, ca să te poţi preface, ceea ce, în general, nu e cazul lor”.
Au mai luat cuvântul: prof. Ecaterina Chifu care a felicitat autorul pentru idea de a lansa cartea „Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri” la Râmnicu Sărat, oraş aflat la răscruce de vânturi. Despre „Cartea şoaptelor”, a mai adăugat, este o realizare cu majuscule, este memoria unui popor, Vasile Ghinea: „Am reuşit să răsfoiesc cartea, graţie inimosului Constantin Marafet. Dl. Varujan Vosganian ne ridică mingea la fileu, un fileu care are „omologare” proprie. Cartea este construită pe două planuri real şi fantastic, ca o radiografie a societăţii româneşti după 1989, dar care prinde şi ceva înainte de ’89. „Tăcerea cărţii” are momente când urlă, ţipă. Este străbătută de dramatism. Se adresează unui cititor care are exerciţiu lecturii. Suntem deosebit de onoraţi că urbea noastră a fost aleasă pentru lansare, dar, ca un orgoliu provincial râmnicean, vizavi de această lucrare, la Râmnicu Sărat nu veţi găsi un pământ arid. În acest pământ desţelenit, ogor, creşte o plantă numită Dan Manciulea, care chiar dacă nu se ridică la înălţimea cărţii de azi este un reprezentant tipic al genului fantastic verosimil sau fantastic realist, un demn urmaş al lui Vasile Beneş. Păcat, pentru literatura română, acum lansează muzică folk şi scrie mai puţin”, managerul Centrului Cultural, prof. Violeta Vîlcu a adresat un bun venit la Râmnicu Sărat dlui Varujan Vosganian şi o rugăminte. De câte ori va lansa cărţi, să nu ocolească Râmnicu Sărat.
Şi… vizavi de această lucrare a dlui Varujan Vosganian, acum când aştern aceste rânduri, nu ştiu de ce gândul mă poartă la Marcel Proust, cu acea magistrală scriere „În căutarea timpului pierdut”, o altă nefericire… a mea… a noastră. La final autorul: „Există o pictură care nu pune concluzii, Guernica lui Picasso. Am încercat să explic lumea celor 40 de ani. Lumea românească merge încet, ca lava unui vulcan.. Una dintre poveşti, „Legătura de leuştean”, are o continuare. Femeia, victima abstractă, bătută în Piaţa Universităţii, căreia i-a fost smuls medalionul, se trezeşte după 20 de ani, cu cel care il smulse, minerul care s-a întors să-i înapoieze medalionul. Poporul nostru este bolnav de negăsirea sensului (părintele Galeriu în 2000). Ceea ce ne lipseşte, ca asumare colectivă, esenţa locului din care venim, noi nu avem o memorie comună. Noi avem printre noi, persoane legendare care ne-au arătat drumul. Nu ştim nimic despre morţii revoluţiei la nivelul conştiinţei colective. Când se termină tranziţia? Unde trebuie să citim? A fi liber este o responsabilitate. Noi nu am fost pregătiţi să fim liberi. Poporul român a fost liber nepregătit. Esenţa tranziţiei este culturală. Starea de luciditate este victoria omului. Cultura este singura care învinge fără să umilească. Poporul român are o veşnică neaşezare (M. Eminescu). Am fost monitorizaţi de turci, de habsburgi, de regulamentele orgenice, Comisia Dunării, sovietici, Noi am fost concavi, centrul de greutate a fost în afară. Cultura este cea care naşte ideograme. Trebuie să construim un sistem de ideograme. Sensul este cuvântul cheie. Este lecţia lui Baudelaire”. Evenimentul s-a încheiat cu acordarea de autografe.
Sâmbătă, 6 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Matincă Costea, cu proză (fragment de roman).
Leave a Reply