mureş.comisarul.ro: “The Game…” a prose with an impressive poematic feature

După multiple nominalizări la premiul Nobel pentru literatură în 2013 şi în 2014, pentru volumul „Cartea şoaptelor”, „Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”, cea mai nouă carte a scriitorului de origine armeană Varujan Vosganian, a poposit marţi, 7 aprilie, în Sala Mică a Palatului Culturii din Târgu-Mureş. Cunoscut publicului din multiple ipostaze, Varujan Vosganian este şi prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi un foarte apreciat scriitor. Scriitor ale cărui opere sunt străbătute de un impresionant filon poematic, consideră criticii literari prezenţi la lansare, Alexandru Cistelecan şi Iulian Boldea.

Scriitorul şi pianul

Publicul larg îl cunoaşte pe Varujan Vosganian mai degrabă din funcţiile politice ocupate. Acestea sunt însă trecătoare, dar nu şi calitatea de scriitor. Markó Béla (foto), scriitor prolific la rândul lui şi deasemeni om politic, prezent la lansare, a prezentat pe omul Varujan Vosganian. „Oricât de mult am încerca, o separare a omului de opera sa nu este posibilă. Eu îl cunosc pe Varujan Vosganian în multiple ipostaze şi diferite calităţi, om politic, membru al guvernului şi dincolo de acestea, în calitate de scriitor, care este mai importantă decât toate. L-am cunoscut ca pe un om care tot timpul şi în orice situaţie încearcă şi reuşeşte să-şi impună identitatea”, a declarat Markó. Acesta a relatat un episod anecdotic, de pe vremea când Vosganian era ministru de finanţe. „Ca în orice cabinet de la guvern, un mobilier obişnuit, dar pe mine m-a surprins un obiect extrem de inedit. Un pian de concert, Steinway. Un moment am crezut că este doar un teatru, artiştii, scriitorii de foarte multe ori sunt dispuşi să joace teatru, dar nu era cazul. După aceea mi-am dat seama că Varujan Vosganian este omul şi scriitorul care în orice situaţie este capabil să-şi impună identitatea, dacă nu altfel, atunci prin prezenţa unui pian într-un cabinet de ministru de finanţe. Cred că prin acest episod am spus tot despre omul Varujan Vosganian”, a mărturisit Markó. Pianul este dealtfel un fel de leit motiv al vieţii scriitorului, în orice birou ar poposi, mai devreme sau mai târziu făcându-şi apariţia şi acest instrument.

Volum de povestiri, cu filon poematic

Cu siguranţă se explică astfel filonul poematic remarcat de cei doi critici literari. Vosganian este un adevărat om de cultură, calitate incontestabilă. Iar povestirile vorbind despre propria generaţie, ale cărei trăiri au fost surprinse în volumul lansat, au ţinut publicul captivat. Cele şase povestiri din volum, în opinia criticilor, vorbesc despre neliniştile, căutările şi incertitudinile noastre, şi despre traume încă nevindecate. În opinia autorului, el face parte dintr-o generaţie tristă, de după război, care a trecut prin diverse trepte, într-un fel de iniţiere. „Noi suntem într-un proces de iniţiere, dar nu am reuşit să ajungem la capătul acestuia. Viaţa noastră este încărcată de simbolistică. Semnul generaţiei mele este dialogul între om şi zid. Dacă ar fi să rezum într-o singură propoziţie viaţa mea, aş putea să spun că mi-a fost dor de privelişte. Am trăit imaginându-mi o privelişte în spatele zidului. Cu cât zidul era mai gros, cu atât priveliştea era mai luminoasă. Tot timpul, privind bucata mea de zid, am văzut bucata mea de ideal. Nu mi-am dat seama că bucata mea de ideal era legată de bucata de zid. Când a căzut zidul, am pierdut şi idealurile. Bucata noastră de ideal a rămas între dărâmăturile zidului. Într-un mod paradoxal vedeam mai bine idealul când era după zid. Acum nu mai avem aceeaşi putere să ne făurim un alt ideal”, a spus Varujan Vosganian.

Speranţa salvării prin cultură

„Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”, în opinia autorului, este o carte în care oamenii, puşi în situaţii limită, trebuie să aleagă între răzbunare, iertare şi uitare. Nu pune concluzii. Cu toate acestea, citind-o, sunt lucruri din istoria noastră recentă care se aşează, pot fi înţelese. “Noi, românii, nu avem o memorie comună. Comunismul nu a fost o traumă comună. Au existat beneficiari şi perdanţi, au existat călăi şi victime. Iar după 89 unele victime au fost ostracizate pe nedrept ca fiind călăi. Numai spaima, numai trecutul împovărător, numai sentimentul de culpabilitate ne determină să acţionăm. România n-a fost ocupată de nimeni. Într-un anumit fel, România a fost ocupată de români.N-am reuşit să facem un proiect naţional. Şi asta din cauză că suntem un popor care nu ne asumăm ceea ce ni s-a întâmplat, nu ne respectăm morţii cei noi”, a subliniat Vosganian. Şi aici intervine şi speranţa salvării prin cultură. „Cultura este singura îndeletnicire umană care învinge fără să lase în urmă victime. Singura care cucereşte fără să umilească. Ai învins un om în politică, devine opozant şi abia aşteaptă să-ţi ia locul. Ai învins un om în cultură? Îţi este prieten, îţi este admirator şi te urmează. Noi trebuie să-i transformăm pe români din supuşi în pelerini”, a completat scriitorul. Un îndemn plin de patos, din partea omului care vede salvarea ţării prin cultură.

 

http://mures.comisarul.ro/diverse/vosganian-cultura-singura-care-invinge-fara-victim_422033.html&hl=vosganian

  • Posted by  Varujan Vosganian
  • Aparitii in presa, Lansari, Noutati, Recenzii, Stiri
  • 0 Comments

Total 0 Comments

Leave a comment


Aboneaza-te la Newsletter!

Daca vrei sa afli ultimele noutati din jocul frunzelor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>