E anul molimei

trăiesc într-un grotesc Epidaur

în care toate șoaptele se aud oriunde te afli

îmi amintesc că n-am dansat de un an îmi amintesc că atâtea lucruri
nu mi le mai amintesc
mă uit în vitrine și nu mai știu

poate că sunt cel care trece pe lângă mine pe stradă

nu ne privim, ni se face rușine nu ne atingem, athinganein, eu stau departe de tine
eu stau departe de mine

n-am voie să-mi ating chipul n-am voie noaptea pe străzi

e anul molimei
mi-e interzis să mă așez
la Cina cea de taină
mi-e interzis, la Masa tăcerii,
să vă citesc versurile acestui poem

Privirea meduzei

e anul molimei,

o boală nouă care nu-mi amintește nimic aerul are zimți, totul în jur

miroase a piatră
are gustul apei pe care o beau

din chiupul de piatră
nu pot deosebi esențele tari vinul e steril ca lacrima spaimei

e anul molimei și ne depărtăm
ca orice atingere să fie imposibilă
ca șoaptele să nu se audă
și spovedania să fie interzisă
rămânem de piatră, atinși de privirea Meduzei tânjim la pădurile foșnitoare
când carnea se va reuni iarăși cu lemnul

să ne mântuiască

Dragoste în vreme de molimă

dintre atâtea înfățișări ale mele nu știu, care sunt, de fapt, eu
mă prefac că trăiesc
mă prefac că gândesc și uneori

chiar îmi reușește mărturisesc că atunci e mai rău

cum ar fi să alerg la miezul nopții pe străzi să-mi văd chipul întreg în vitrine
să fiu fericit fără voia mea

orice vis încalcă o regulă orice gând își are propriile reguli

merg pe vârfuri ca pe un câmp minat pregătit să sar în aer în oricare clipă să mă descompun în gânduri

fără importanță

anul molimei îmi amintește
de tinerețile mele
o altă elegie a lucrurilor interzise
îmi amintește de tine, fată de fum ca-ntr-un film de demult, în alb-negru, mai puține culori, dar mai multe nuanțe îți vorbeam și-mi priveai buzele de parcă niciun cuvânt nu valorează mai mult

decât un sărut aveai, probabil, dreptate

îmi amintesc de tine, fată de fum,
cum alergam, la miezul nopții, pe străzi cum ne priveam chipul întreg în vitrine și eram fericiți fără voia noastră

◆ Anul I, nr. 9-10, 2022 ◆ 5