Draga Varujan,

citind cartea ta de poeme, absolut admirabila, am dat de unul care m-a incantat peste masura: „Povestea cercului”, care m-a trimis cu mintea la un poem al meu din anii 60, nici nu mai stiu cum se intitula, dar era despre doi tineri fara brate precum venus din Milo. Nu numai asta m-a atins, ci si modul mult mai subtil cum ajungi tu la finalul „pe urmele mele cresc statui fara brate”. Aferim! Nae

A, mi-am amintit: „Romanta Venus”, dar era intr-un volum care nu se mai sustine acum.